Combaterea crizei

Probabil că fără voia voastră ați auzit cel putin o dată în ultimele luni înfricoșătoarea sintagmă: "Europa este în criză". Pariez că și sugarii de la Grădinița Prichindelu știu deja despre cazul Greciei și despre geniala sintagma promovată de mine pe facebook: "Ferește-te de greci chiar și atunci când LE FACI daruri", chiar dacă pipițele și cocalarii mei de prieteni nu au prea înțeles de ce s-ar feri ei de țara în care Edward Maya și-a filmat capodopera.
Probabil că tot așa ați auzit și de Italia, țara condusă de "fă ce zice popa nu ce face popa" Berlusconi. Care, nu-i așa dragi bărbați romani, este imaginea poporului său: macaronari obsedați sexual plecați prin lume la vânat de românce.
Dacă despre starea de criza a acestor două țări mediteraneene suntem de acord, nişte experți, ce studiază niște cifre pe un monitor, încearcă să tragă un semnal de alarmă şi asupra posibilității ca vecinii noștri de trup și suflet Magyarorszag să intre în criza.
Pe mine ca jumătate ungur nu pot să nu recunosc că mă doare extrem de tare această veste, mai ales că nu o cred posibilă și am să enumăr o serie de argumente palpabile, nu cifre, astfel să conving lumea neîncrezătoare:

•  Infrastructura rutieră foarte bună
•  Gulas-ul
•  Gyula, Oroshaza, Debrecen, Szeged si multe alte spa-stranduri
•  Budapesta, pentru ca este un oraș splendid
•  Hungaroring
•  Ikea
•  multiple circuite de Karting
•  Ferihegy airport
•  Germania
•  George Soros

Știu că voi cititorii infideli ai acestui blog sunteți surprinși de multiplele mele cunoștințe economice, dar vă rog lăsați-mă să dau și lovitura de grație, ca eu nu sunt Bute să câștig la puncte, și anume motivul principal pentru care Ungaria nu cred că va intra într-o criză.
Spre deosebire de celelalte 2 țări mai sus amintite a căror bărbați importa, Ungaria, pe de alta parte, exportă și nu puține... femei. Se știe că Budapesta pe lângă faptul ca este capitala României, mai este și Capitala filmelor deocheate.

Vizionare Plăcută!!!

Despre programatori

În presă ni se tot prezintă cât de bine se dezvoltă industria IT din România, cât de bine câștigă programatorii și ce puternic exportăm noi serviciile lor, de foarte bună calitate. Fără a mă considera un fin cunoscător al domeniului, pot însă să afirm fără să îmi fie frică că voi fi condamnat la o bătaie cu pietre în public că sunt familiarizat cu domeniul ăsta.
În timpul celor 4 ani si ceva de munca am colaborat cu o serie întreagă de oameni, atât în Timișoara cât și în București și am ajuns la următoarea concluzie, care am pretenția să fie considerata drept lemă:
"Dacă pe un programator l-a prins vârsta de 35 de ani și el este în continuare un simplu angajat, adică este pe picior de egalitate cu un tânăr programator de, să zicem, 24-26 de ani, fie este un programator slab (foarte slab), fie este un neînțeles."
Lema s-ar putea continua cu zicala: "Simplu fapt că ești neînțeles, nu te face un geniu" dar prefer să o las în forma de mai sus pentru a le da o șansă de ieșire celor în discuție. Stimată instanță de judecată vreau să se precizeze și faptul că nu mă consider un programator strălucit, ci unul normal, de nota 7,5.
În Lema, se face referire doar la programatorii de peste 35, cei mai tineri sunt excluși din aceasta ecuație, cel putin până ajung în pragul acelei vârste.
Deci într-un domeniu în care ai putea spune că lucrezi cu/pe calculatoarele, punctele slabe sunt, cum altfel, ...oamenii